roman de dostoïevski

Despre tot ce mă impresionează și mă pune pe gânduri. He was a little over average height and looked at me intensely with his sharp, grey-blue eyes. vezi Cristea. Rédigé dans l’urgence, le roman a été dicté en vingt-sept jours à Anna Grigorievna Snitkina. "[121] He maintained that political parties ultimately led to social discord. Dostoievski, care nutrea o ură asemănătoare împotriva acestor oameni care îl maltratau zilnic, este chinuit de sentimentul solidarizării cu niște străini împotriva propriului popor[198]. Maxim D. Shrayer. Cel mai probabil, Dostoievski încearcă să tatoneze terenul cu niște lucrări literare care nu stârnesc violența autorităților[229]. 30 October] 1821, was the second child of Dr. Mikhail Dostoevsky and Maria Dostoevskaya (born Nechayeva). „Idioția” lui, în realitate un diagnostic impus de cei care nu îl înțeleg, reflectă modul prin care vulgul percepe expresia creștină „sărac cu duhul”. Fiodor Dostoïevski Crime et châtiment roman BeQ. După unele surse, 40.000-50.000 de oameni ar fi fost prezenți la ceremonia de înmormântare, sau poate chiar 100.000. 08 Jan. 2014. Romanul dostoievskian este, din acest motiv, un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. »[183]. Я впал в ипохондрию. În plan cognitiv, Dostoievski pare să fi preluat conceptul filozofului slavofil Ivan Kireievski de întregire a spiritului (цельность духа), conform căruia înțelegerea adevărului nu se poate realiza decât prin apelul la toate cele trei forme ale cunoașterii: rațional, instictiv și spiritual[455]. The serfs were acquitted in a trial in Tula, but Dostoevsky's brother Andrei perpetuated the story. Scriitorul se mută în 1844 cu un prieten din perioada studenției, Dmitri Grigorovici[120]. » , Berdiaev, Миросозерцание Достоевского. Many of his longer novels were first published in serialised form in literary magazines and journals. Dostoievki își continuă studiile și este promovat în 1841 inginer cadet, ceea ce îi permite să locuiască în afara academiei. Elemente fantastice apar, într-o formă mai subtilă, și în marile romane. Starea sănătății i se ameliorază considerabil datorită băilor termale. La 30 octombrie, după 26 de zile de muncă, Jucătorul este finalizat[268][269]. Autorul rus Aleksei Remizov scrie la momentul exilului său în Paris, în 1927: «Dostoievski este Rusia. Planul fostului student se complică însă, când sora Alionei, Lizaveta, o femeie naivă și sufletistă, devine martor al crimei și victimă colaterală. In his fifteen months with The Citizen, he had been taken to court twice: on 11 June 1873 for citing the words of Prince Meshchersky without permission, and again on 23 March 1874. [63][64][65], Dostoevsky travelled to western Europe for the first time on 7 June 1862, visiting Cologne, Berlin, Dresden, Wiesbaden, Belgium, and Paris. Eram foarte iritabil și aveam o susceptibilitate bolnăvicioasă; aveam obișnuința să deformez cele mai obișnuite fapte și să le dau o înfățișare și o dimensiune nouă[216]. După asasinarea lui Mihail Dostoievski, sentimentul vinovăției și supraeul autoritar, vindicativ, care a luat trăsăturile tatălui, i-au declanșat nevroza[97][98][99]. [11] Dostoevsky encountered the patients, who were at the lower end of the Russian social scale, when playing in the hospital gardens. Мне нужно денег и книг. The strangeness of his eyes gave Dostoyevsky some mysterious appearance. ») ar fi spus polonezul. « Человек - микрокосм, центр бытия, солнце, вокруг которого все вращается. Idiotul este un roman complex, subiectiv, romanul nehotărârii și al reacției convulsive a umanului față de faptele unei societăți violente care, în lipsa rațiunii, se conduce după instinct și patimi. [...] Dormeam pe scânduri goale și ni se permitea doar să avem o pernă. С тех пор как я себя помню, я помню любовь ко мне родителей. [...] С потолков капель — всё сквозное. În 1833, Mihail și Feodor se înscriu la o școală franceză de tip internat, avându-l ca instructor de limbă pe Monsieur Souchard[64]. Ничто, нуль сравнительно с этим! Author:Joseph Frank. She doesn't deserve this love ..."[59] In 1858 Dostoevsky had a romance with comic actress Aleksandra Ivanovna Schubert. » (« Я вдруг почувствовал, что мне все равно было бы, существовал ли бы мир или если б нигде ничего не было. Ivan și Alioșa, băieții din a doua căsătorie, au incompatibilități spiritual-filozofice cu mentalitatea vetustă și desfrânată a moșierului. Cernîșevski susținea că liberul arbitru nu există, iar legile științifice ghidează omenirea către un ideal al fericirii eterne. Romanul Demonii este un adevărat succes și se vinde în 3000 de exemplare[320]. Între timp, scriitorul se confruntă cu o dependeță cruntă de jocurile la ruletă. 108-109 în "Dostoevsky: A Writer in his Time." Frank, « Движения его были какие-то угловатые и вместе с тем порывистые. După ce îl vizitează pe Mihail în Reval, Dostoievski participă frecvent la concerte, opere, piese de teatru și balet. » - "Dostoevskii, the Jewish Question, and The Brothers Karamazov". [170] A crater on Mercury was named after him in 1979, and a minor planet discovered in 1981 by Lyudmila Karachkina was named 3453 Dostoevsky. La 23 aprilie 1849, ora patru dimineața, Dostoievski este arestat sub acuzația că a citit în fața mulțimii și a propagat textul Scrisorii către Gogol, formulate de către Belinski. Personajele sale întruchipează adesea conștiințe fracturate, chinuite de povara libertății spiritului[24], incertitudinea existenței lui Dumnezeu, nihilism și dominația răului. Anna și Dostoievski se stabilesc mai întâi în Berlin, apoi se mută în Dresda[277]. Un asemenea material eterogen, inegal tematic, dar și calitativ, poate fi încadrat doar cu foarte mare greutate de criticii literari. Fericirea cuplului va fi mai degrabă umbrită de relațiile ostile dintre Anna și rudele lui Dostoievski (Pavel Isaev, fiul vitreg din prima căsătorie, sau Emilia Feodorovna Dostoievskaia, soția lui Mihail Dostoievski)[274], decât de instabilitatea nervoasă a scriitorului[275]. O întrebare legitimă este cât de mult se identifică Dostoievski cu personajul fictiv Alioșa. În delirul chinuitor al conștiinței, tânărul ucigaș are și o serie de vise cu bogată încărcătură simbolică și profetică. He was a frequent guest in several salons in Saint Petersburg and met many famous people, including Princess Sophia Tolstaya, Yakov Polonsky, Sergei Witte, Alexey Suvorin, Anton Rubinstein and Ilya Repin. The book includes numerous essays and a few short stories about society, religion, politics and ethics. Dostoevsky did not love her either, but they were probably good friends. [68][69], The first two parts of Crime and Punishment were published in January and February 1866 in the periodical The Russian Messenger,[70] attracting at least 500 new subscribers to the magazine. Conform fiicei lui Feodor Dostoievski, Liubov Dostoievskaia, primele crize de epilepsie ale scriitorului ar fi apărut imediat după auzul veștii că tatăl său a murit[96]. Nuvela Însemnări din subterană este împărțită stilistic și structural în două părți. », A.G.Dostoievskaia. Lumea de la internat îl descrie ca pe un visător palid și introvertit, precum și un romantic supraexcitabil[67], iar asta în ciuda faptului că părinții îl considerau mai degrabă un temperament vulcanic, încăpățânat și îndrăzneț[68]. Părintele Zosima afirmă într-un capitol al romanului Frații Karamazov că « fiecare dintre noi este vinovat pentru toți și pentru toate, față de toți și față de toate »[486]. Studiul Mit. Trăiește cu teama perpetuă că ar putea fi brutalizat de inspectorul închisorii, maiorul Krivțov, o fire impulsivă și tiranică, care îi biciua adesea pe captivi pentru cea mai mică abatere[188][189]. Tot în această perioadă, doi din prietenii lui îl introduc în lumea jocurilor de noroc[103][104]. Eroul se autodenunță în timpul procesului lui Dmitri, aruncând sala într-o nouă stare de confuzie. His reclusiveness and interest in religion earned him the nickname "Monk Photius". It was influenced by the Book of Revelation. [31] Dostoevsky's first completed literary work, a translation of Honoré de Balzac's novel Eugénie Grandet, was published in June and July 1843 in the 6th and 7th volume of the journal Repertoire and Pantheon,[32][33] followed by several other translations. Von 1700 bis zur Gegenwart. Câteva din momentele copilăriei scriitorului și-au găsit un loc în opera acestuia. [148] Kornelije Kvas wrote that Bakhtin’s theory of "the polyphonic novel and Dostoevsky’s dialogicness of narration postulates the non-existence of the 'final' word, which is why the thoughts, emotions and experiences of the world of the narrator and his/her characters are reflected through the words of another, with which they can never fully blend. His writings were widely read both within and beyond his native Russia and influenced an equally great number of later writers including Russians such as Aleksandr Solzhenitsyn and Anton Chekhov, philosophers Friedrich Nietzsche and Jean-Paul Sartre and the emergence of Existentialism and Freudianism. Mihail Bakunin chiar îi scrie la un moment dat lui Aleksandr Herzen că grupul este « unul din cele mai nevinovate și inofensive companii » și că membrii săi « se opun sistematic tuturor obiectivelor și mijloacelor revoluționare[150] ». « Și deodată am simțit că, în ceea ce mă privește, nu ar conta dacă lumea ar exista sau, dimpotrivă, nu ar fi nimic nicăieri. Influențele lui Gogol și George Sand din Omul dedublat, respectiv Un hoț cinstit sunt atât de evidente, încât Dostoievski a fost acuzat chiar de plagiat de către unii contemporani ai săi[373]. Aici se află strada Kaznaceiskaia (Казначейская улица), unde Dostoievski a locuit o perioadă (la diferite numere: 1,7 sau 9). [182] The first English translations were by Marie von Thilo in 1881, but the first highly regarded ones were produced between 1912 and 1920 by Constance Garnett. Motivele sale sunt întemeiate: Feodor Karamazov refuză să-i cedeze moștenirea care îi revine din partea mamei și, mai mult, îl rivalizează în fața frumoasei (dar declasatei) Grușenka, o tânără de 22 de ani pe care moșierul încearcă să o câștige cu ajutorul banilor. » Dostoievski, Lăsându-i-se însă posibilitatea de a-și alege respectivele zile, Dostoievski va ispăși pedeapsa în martie 1874. His aggression turns inward on to himself and he tries to humiliate himself further. În ultimele capitole, evenimentele se precipită tot mai haotic, aruncând întreaga comunitate într-o confuzie și panică generală, și sfârșesc cu un deznodământ tragic pentru aproape toate personajele. Printr-un discurs emoționant, reușește să o convingă pe Liza să își regândeadscă viitorul și să urmeze calea decenței și a vieții de familie. [317] » își amintește Anna Grigorievna Dostoievskaia[318]. Leatherbarrow. Criticul rus Mihail Bahtin evidențează caracterul polifonic al operei: eroii lui Dostoievski sunt conștiințe individuale, neînfrânate de voința creatorului. Primul atac consemnat de dovezi concrete (de exemplu, un raport medical) are loc în anul 1850. « Si le mal est nécessaire à la création divine, alors cette création est inacceptable. Într-o scrisoare din 26 noiembrie 1846, tânărul romancier răbufnește împotriva membrilor cercului literar, numindu-i pe toți « ticăloși și invidioși[129] ». « Бальзак велик! După săvârșirea actului ucigaș, Raskolnikov intră într-o stare febrilă, dominat fiind de teroarea de a nu fi descoperit. Encyclopaedia Britannica Online Academic Edition. Dostoievski, în schimb, aflat în lumina proaspetelor succese cu Frații Karamazov și livrând un discurs electrizant și mesianic, este primit cu aplauze și atinge nu doar apogeul carierei, ci apoteoza. [75] The couple travelled on to Geneva. "), p. 172-173 în "The Cambridge Companion to Dostoevskii". Konstantin Trutovski, prietenul său de atunci, își amintește cu umor de lipsa de prestanță militară a scriitorului: « Mergea împleticit, dar în același timp cu mișcări smucite. Coetzee featured Dostoevsky as the protagonist in his 1997 novel The Master of Petersburg. Princeton University Press 2010. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. De altfel, capodopera pictorului german este invocată de un personaj al romanului, Ippolit, ca dovadă supremă că nu există nemurire, nici înviere, și că viața este condusă de forțele haosului: « Tabloul acesta parcă e menit anume să trezească ideea unei puteri oarbe, sfidătoare, de o veșnicie stupidă căreia totul îi e supus și care fatal ți se impune. », Бердяев, « Я происходил из семейства русского и благочестивого. Încadrarea este relativă pentru unele opere. « Numai asta citeau», scrie Nikolai Strahov în 1866, « numai despre asta vorbeau împătimiții de literatură, plângându-se adesea de forța covârșitoare a romanului și de impresia apăsătoare, din cauza căreia, oamenii cu nervi puternici aproape că se îmbolnăveau iar oamenii cu nervi slabi erau obligați să abandoneze cititul cu totul. Despre Cercul Beketov se știu puține lucruri, mai ales că se dizolvă foarte curând, în 1847, când cei doi frați mai tineri, Nikolai și Andrei, pleacă la studii în Kazan[146]. Pyotr gathers conspirators such as the philosophising Shigalyov, the suicidal Kirillov and the former military man Virginsky. Ultima scrisoare a romanului este un apel disperat al lui Devușkin către Dobroselova să reînnoade relația[410][411]. După niște minute, pe care le va considera mai târziu « cele mai abjecte, mai ridicole și mai îngrozitoare » din viața lui, omul din subterană hotărăște să îi urmărească pe colegii săi pentru a-și recâștiga demnitatea. Dmitri nu este însă singurul fiu al lui Feodor Karamazov, care se opune autorității îndoielnice a tatălui. Trăirea religioasă intensă din carte este dată de calitatea îndoileii și fricii lui Dostoievski.” A. S. Byant Dostoevsky responded to these charges by declaring that he had read the essays only "as a literary monument, neither more nor less"; he spoke of "personality and human egoism" rather than of politics. [e], After hearing news that the socialist revolutionary group "People's Vengeance" had murdered one of its own members, Ivan Ivanov, on 21 November 1869, Dostoevsky began writing Demons. Pochvennichestvo differed from Slavophilism in aiming to establish, not an isolated Russia, but a more open state modelled on the Russia of Peter the Great.[121]. « Религия Голгофы есть религия свободы. » A.G.Dostoievskaia, Ivanov ar fi contestat calitatea de lider de grup a lui Neceaev. Romanul plasează în centru o suită de personaje fascinante: moșierul hedonist și vulgar Feodor Karamazov, precum și fiii săi — nestatornicul și impetuosul Dmitri, inocentul și piosul Alioșa, raționalistul ateu Ivan și insidiosul bastard Smerdiakov[350]. Her egoism and her vanity are colossal. [...] Du-te chiar acum, în clipa asta, la răspântia cea mai apropiată, prosternă-te adânc, sărută pământul pe care l-ai pângărit, apoi închină-te lumii întregi, în cele patru zări, și rostește tare, în auzul tuturor: «Am ucis!». 1976–2002. Comisia de anchetă, aflată sub patronajul țarului, este condusă de generalul Ivan Nabokov[162] și îi are ca membri pe contele Pavel Gagarin, contele Vasili Dolgorukov, generalul Iacob Rostovțev și pe Leonty Dubelt, comandantul poliției secrete[163]. În ele, scriitorul face niște afirmații hazardate: evreii ar fi « stăpânii politicii internaționale »[496] și cei care diseminează materialismul[497]; « oriunde s-ar fi așezat evreul, acolo și mai mult s-au umilit și s-au afundat în păcat oamenii »[498]; « trufia și aroganța » ar fi caracteristici ale evreilor, pe care rușii cu greu le pot suporta[499]. Li se părea că niciodată n-au existat verdicte, deducții științifice, convingeri morale și credințe mai neclintite ca ale lor. An unscrupulous merchant finds the inexperienced girl and hires her as his housewife and guarantor. Stepan Verhovenski evocă episodul biblic în care Isus a exorcizat un om posedat de Legiune (un grup de demoni), iar demonii alungați au intrat într-o turmă de porci: Frații Karamazov, ultimul și cel mai voluminos roman al lui Dostoievski, are statut de magnum opus, fiind considerat cea mai importantă lucrare dostoievskiană. During his stay he began The Adolescent. », Dostoievsky. Tocmai prin această dualitate a personajului, capabil să ucidă, dar și să arate empatie pentru ceilalți, putem explica probabil natura lui schismatică (raskol înseamnă schismă). « Dar aici începe o altă poveste, povestea regenerării treptate a unui om, a renașterii lui progresive, a trecerii lui pe nesimțite dintr-o lume într-alta, într-o realitate nouă, necunoscută de el până atunci. Cei doi se simt însă mai degrabă chemați de vocația literară, dar trebuie să se supună tatălui. Scriitorul se va dezvolta așadar într-o Rusie umbrită de severul stat polițienesc impus de țarul Nicolae I. Aleksandr Herzen, contemporanul lui Dostoievski, observă că « nicăieri în lume religia nu joacă un rol atât de modest în educație ca în Rusia »[32]. Conform lui Belinski, « fantasticul nu are loc în zilele noastre decât în casele de nebuni, nu în literatură; este obiectul doctorilor, nu al poeților », V. G. Belinski. Before his arrest for participating in the Petrashevsky Circle in 1849, Dostoevsky remarked, "As far as I am concerned, nothing was ever more ridiculous than the idea of a republican government in Russia." Ivan Petrovici Liprandi, secretar de stat al Ministerului de Interne, primește în martie 1848 însărcinarea de a începe monitorizarea Cercului Petrașevski[154]. Ispășirea pedepsei a însemnat pentru scriitor și o revelație în plan spiritual: redescoperirea ortodoxismului. Personajele principale și tema centrală, paricidul, se conturează încă de la început[348], iar cartea este publicată în Mesagerul rus în porții periodice între februarie 1879 și noiembrie 1880. Intoleranța, precizează el, nu vine din partea rușilor, ci a evreilor, care nu ar sta nici la aceeași masă cu un rus[494]. Multe dintre experiențele pe care Dostoievski le-a trăit în anii de ocnă se regăsesc și în celelalte scrieri ale sale. Frank. Relația dintre Dostoievski și ceilalți condamnați ai închisorii din Omsk este mai mult decât tensionată. Mă privea insistent cu ochii lui inteligenți, cenușiu-albaștri, încerca să se uite în sufletul meu - ce fel de om sunt? Într-o scrisoare adresată lui Strahov, Dostoievski mărturisește: « Cunoștințele mele în filozofie sunt slabe, dar nu și dragostea pentru ea; dragostea mea pentru ea este puternică » [480]. « Олигархи имеют в виду лишь пользу богатых, демократия лишь пользу бедных, а об общественной пользе, пользе всех и о будущем всей Франции там уж никто теперь не заботится, кроме мечтателей социалистов и мечтателей позитивистов », Dostoievski. « Вы пишете мне, что меня любите. Îndurerat și împovărat de datorii, scriitorul nu își găsește forța necesară pentru a salva Epoca de la faliment. Around July, he reached Ems and consulted a physician, who diagnosed him with acute catarrh. Fyódor Mikháylovich Dostoyévskiy, IPA: [ˈfʲɵdər mʲɪˈxajləvʲɪdʑ dəstɐˈjɛfskʲɪj] (listen); 11 November 1821 – 9 February 1881[2][c]), sometimes transliterated Dostoyevsky, was a Russian novelist, philosopher, short story writer, essayist, and journalist. Dostoievski by Stanislaw MacKiewicz and a great selection of related books, art and collectibles available now at AbeBooks.com. Au début de l'année 1881, Dostoïevski songeait à donner une suite au roman, dont l'action se déroulerait vingt ans plus tard. După un drum de paisprezece zile cu sania trasă de cai, Dostoievski și alți doi deținuți, Jastrzembski și Durov[177], ajung la 9 ianuarie 1850 în Tobolsk, un important centru de sortare a exilaților din Siberia. Dostoievski remarcă inteligența deosebită a lui Kovner și îi răspunde că nu urăște evreii, dar că ceea ce îl deranjează la ei este tendința lor de a crea un status in statu (stat în stat)[493]. După numeroase răzgândiri asupra subiectului și personajelor, Dostoievski reușește să trimită în ianuarie 1868 Mesagerului rus primele părți ale romanului Idiotul. În acest timp nu i s-a permis să corespondeze cu rude sau prieteni, așa că primele informații legate de viața sa în Siberia sunt conținute într-o scrisoare adresată în 1854 fratelui său, Mihail, la doar o săptămână de la eliberare[176]. Își citește romanul la unul din saloanele organizate de soții Ivan Panaev și Avdotia Panaeva[126]. Shortly thereafter, he wrote his second novel, The Double, which appeared in the journal Notes of the Fatherland on 30 January 1846, before being published in February. Se referă, evident, în mod strict la educația primită de copiii aristocrației afluente, cu privilegii, funcții și domenii funciare, la familiile nobililor care s-au dezvoltat vreme de câteva generații în spiritul Iluminismului francez și pentru care Voltaire a reprezentat un far călăuzitor. După alte surse, numărul condamnaților la moarte este cincisprezece[164]. [115][116], Through a worker in Epoch, Dostoevsky learned of the Russian-born Martha Brown (née Elizaveta Andreyevna Chlebnikova), who had had affairs with several westerners. Pusă pentru prima oară în situația de a alege să i se sustragă destinului catastrofal, Nastasia Filippovna își ratează șansa după ce îl respinge pe Mîșkin și dispare împreună cu Rogojin[429]. »[454] Deși, prin identificarea religiei cu națiunea, cele două propoziții rezonează cu citatul de mai sus din Jurnalul unui scriitor, este îndoielnic că Dostoievski le-ar fi adoptat literalmente. Cei doi îi citesc și îi discută pe Homer, Shakespeare, Schiller sau Hoffmann[109]. [153][154] Hermann Hesse enjoyed Dostoevsky's work and cautioned that to read him is like a "glimpse into the havoc". In 1819 he married Maria Nechayeva. « Достоевский открывает новую мистическую науку о человеке.

Ville Du 78 Par Ordre Alphabétique, Séjour Cyclades 2020, Dessert Au Chocolat Facile, Amsterdam Centre Ville Adresse, Allemagne - Turquie Resultat, Karaoké Avec Chanteur, Cocktail Boston Pizza, Pierre Souchon Couple, Lisbonne óbidos Train, Matinée En Anglais, Ville Autour De Séville, Classement Botola 1994,

Geef een reactie

Je e-mailadres zal niet getoond worden. Verplichte velden zijn gemarkeerd met *